Pe parcursul istoriei, femeile au avut adesea un rol tăcut, dar profund, în modelarea culturii, artei și societății. Pe rutele României Atractive descoperim viețile unor femei remarcabile care au lăsat urme vizibile și durabile: de la artiste și poete, la filantrope și muziciene. Poveștile lor ne arată cum talentul, curajul și viziunea au transformat locurile în care au trăit și, mai mult, cum inspiră și generațiile actuale, prin faptele lor.

Pe Ruta Culelor vom găsi Cula Greceanu, cea mai veche culă din România, a cărei formă actuală datează din 1790. Este amplasată în Măldărești, județul Vâlcea, iar istoria ei e păzită acum de arbori înalți, ce par a-i păstra secretele din vremurile de demult în care ea îndeplinea rolul de turn de veghe și apărare împotriva turcilor. A fost locuită de două mari familii boierești: Măldărescu, iar apoi Greceanu. Ultima proprietară înainte de naționalizarea comunistă a fost Olga Greceanu, artistă renumită și probabil prima feministă din România. Se spune că cerdacul era locul său preferat pentru a crea.  

Olga Greceanu a trăit între 1890 și 1978 și a fost pictoriță, muralistă, scriitoare și una dintre cele mai remarcabile personalități feminine ale artei românești interbelice. Specializată în arta sacră, a realizat fresce și mozaicuri în numeroase biserici, fiind printre primele femei care au abordat pictura monumentală în România. Prin scrierile și conferințele sale a promovat apropierea publicului de arta bizantină și de valorile creștine, construind o punte între tradiția artistică și modernitatea culturală. Opera sa rămâne un reper al dialogului dintre spiritualitate și expresia plastică. A fost o militantă a egalităţii între sexe şi a susţinut cum a putut cauza femeii dispreţuite şi marginalizate pe nedrept. Olga Greceanu s-a luptat din răsputeri cu prejudecăţile timpului şi cu misoginismul fumegos al colegilor de breaslă - cu Tonitza, de pildă, căruia i-a replicat memorabil şi cu multă subtilitate: "Femeia nu a fost niciodată Dante, pentru că a preferat să rămână Beatrice".

Dacă te-am făcut curios să vizitezi Cula Greceanu găsești aici toate informațiile, iar pe Olga Greceanu o vei putea întâlni vizionând animația 3D.
Sursă text, sursă foto.

La doar 7 km de orașul Sfântu Gheorghe, în satul Valea Crișului, se află Castelul Kálnoky, în trecut locuit de una dintre cele mai importante și vechi familii de nobili din Transilvania. În istoria de peste 400 de ani a castelului, nobilii familiei Kálnoky au participat activ la viața politică și administrativă a zonei. 

Ludmila Kálnoky s-a născut la 4 ianuarie 1898 la Viena şi a murit în 1982 la Graz, la 84 de ani. Este cunoscută în special pentru inițiativa ei filantropică din secolul XIX. După un incendiu tragic din 1891, a decis să înființeze o școală pentru copiii săraci în Kőröspatak (azi Valea Crișului), instituție inaugurată în 1892 și care îi poartă și astăzi numele — de-a lungul timpului școala a avut grădiniță, internat pentru fete, a fost naționalizată în 1948, iar ulterior a revenit în proprietate locală/familială.

Poți afla mai multe despre Castelul Kalnoky din Valea Crișului de pe Ruta Castelelor, aici. 

Pe dealul ce privește deasupra micului sat Ozd din comuna Bichiș, județul Mureș, se înalță cu mândrie Castelul Pekri, o comoară vie a renascentismului arhitectural. Castelul cu elemente baroce este înțesat de poveștile grofilor maghiari care au trăit aici. Puțini știu că în edificiul care astăzi seamănă cu o fortăreață impunătoare a trăit și a scris cuvinte pline de sensibilitate și emoție celebra poetă maghiară Kata Szidónia Petrőczy.  În perioada de glorie a edificiului, aici au locuit groful Lőrincz Pekri și soția sa Kata Szidónia Petrőczy, una dintre primele poete ale barocului maghiar. În numeroasele perioade de absență ale soțului său, aceasta s-a concentrat pe literatura ecleziastică reformată și a compus numeroase poezii centrate pe tema morții și a suferinței umane.

La izbucnirea Războiului de Independență, Lőrincz Pekry a fost capturat, iar în timpul captivității a trecut de partea lui Ferenc Rákóczi. Soția sa a fost capturată împreună cu cele cinci fiice ale lor și au fost închise la Sibiu mai bine de un an. Aici, Kata Szidónia a suferit un accident vascular cerebral minor. S-a refugiat mai întâi în Huszt, apoi în castelul princiar din Beregszentmiklós, unde a și murit. A fost înmormântată în biserica reformată din Huszt, iar mormântul său poate fi vizitat și astăzi. Soțul ei a urmat-o în mormânt un an mai târziu, în 1709. Neavând fii, odată cu ei s-a stins ramura nobilă a familiei Pekry.

Castelul Pekri este o excelentă destinație pentru o excursie de toamnă, și poți găsi aici toate informațiile necesare pentru a-l vizita, inclusiv o reconstruire, cu ajutorul animației 3D, a unui moment din viața celebrei poete.

Tot pe Ruta Castelelor vom întâlni și domeniul de la Ghergani, situat în apropiere de București, în localitatea Răcari, un important punct de reper în cultura românească și în istoria literaturii române, fiind marcat de personalitatea marelui om politic Ion Ghica. A fost un loc prin care au trecut în timp personaje de frunte ale lumii politice românești și europene, scriitori și artiști. În salonul de muzică veneau vestiți muzicieni ai vremii să o acompanieze pe Alexandrina, soția lui Ion Ghica, pianistă renumită, care în tinerețe fusese eleva celebrului compozitor și pianist Franz Liszt. ”Toată lumea doreşte să vadă Gherganii. Doi sau trei vizitatori care au venit să ne vadă au povestit minunăţii şi minunăţii, iar lumea vorbeşte în oraş despre bunul-gust, simplitatea şi frumuseţea micii noastre aşezări de la ţară.” menționa Ion Ghica către soţia sa, Alexandrina, într-o scrisoare de la 1867.

După moartea lui Ion Ghica la Ghergani, în 1897, Alexandrina a continuat să locuiască la conac până la Primul Război Mondial. Nevoită să părăsească domeniul la vârsta de 80 de ani, aceasta va suferi până la sfârșitul vieții din cauză că nu se mai putea întoarce la Ghergani.

Animația 3D o înfățișează pe Alexandrina Ghica cântând la pian alături de George Enescu, un moment de glorie al culturii române.
Sursa foto.

Fiecare dintre aceste femei – Olga Greceanu, Ludmila Kálnoky, Kata Szidónia Petrőczy sau Alexandrina Ghica – ne amintește că istoria nu este doar despre evenimente politice, ci și despre pasiune, artă și implicare. Vizitând casele și domeniile lor, descoperim nu doar arhitectura sau peisajele, ci și povești de curaj, creativitate și filantropie care continuă să inspire și astăzi.